Promontoriul

„Promontoriul” de Nicolina Halgas e o carte care te gestionează pe partea sufletului și a minții. Se povestește despre cineva care, în căutarea propriului loc în lume și a identității sale, pătrunde într-un tărâm de vis, aproape magic, unde totul pare ireal și plin de mister. Cartea te face să te gândești la acele momente în care stai pur și simplu cu ochii închiși, lăsându-te purtat de gânduri, și ajungi acolo unde limitele realității dispar. E ca și cum citind, intri în starea de shamandi, cel mai înalt nivel de meditație, și în același timp totul se amestecă între natural și supranatural, chiar dacă pare aproape poetic, este plin de sens și de emoție.

Personajul principal, Sonia, face această călătorie în lumea visată, dar e mai mult decât atât – ea ajunge pe un promontoriu plin de ființe mitice, din folclor, și ajunge în fața unei case misterioase, pe care o și descrie cu drag, cu glicină și tot ce o înveselea. Aici, ea căuta un subiect pentru romanul pe care voia să-l scrie, așa că, în timpul acestor călătorii imaginate, descoperă și mai mult despre fostul locatar al casei, despre cine a fost și ce a lăsat în urma lui. Te pune pe gânduri cât de mult contează poveștile din trecut și cum pot aceste povești să ne răscolescă și pe noi, chiar dacă nu suntem fizic acolo.

Ce m-a impresionat e cum Sonia se lasă purtată de întâmplări, acceptând totuși magie și misterul din jurul acestei lumi speciale. Chiar dacă totul e atât de nefirește uneori, ea simte că acolo e adevărul, că miracolele și magia sunt de fapt parte dintr-un joc frumos, misterios, iar cititorul rămâne cu întrebări despre realitate și despre ceea ce înseamnă pentru fiecare dintre noi a găsi răspunsurile. Această carte te face să nu mai vrei să te oprești din citit, pentru că te provoacă să privești dincolo de ceea ce vezi la suprafață, să te lași purtat de imaginație și să descoperi mistere ascunse în propriul tău suflet.

Dincolo de povestea de vis și de intrigile misterioase, „Promontoriul” e ca un țesut în care se împletesc teme legate de identitate, pierdere și regăsire, dar și de puterea imaginației. E ca o escapadă în propriile gânduri, unde, pe un promontoriu fantastic, chiar și cele mai bizare și neobișnuite fenomene sunt acceptate cu entuziasm. Nu poate fi confundată cu o carte obișnuită, și tocmai acea magie subtilă îi dă farmec și o face să fie ceva foarte personal pentru cititori, fiind un fel de călătorie interioară plină de surprize și revelații.”