Proza

„Proza” lui Vasile Alecsandri e o carte care s-a tot blocat în ochii multora, ba chiar a fost trecută cu vederea sau privită cu superficialitate. În ciuda faptului că critica o consideră o parte solidă și durabilă a operei sale, mulți nu au reușit să-i aprecieze pe deplin valoarea, fiind atrași mai mult de umorul și frivolitatea pe care le-au decorat impresia generală despre scriitor. În realitate, însă, această proză este mult mai complexă și mai valoroasă decât pare la prima vedere. Ea este ca o piatră prețioasă, care strălucește în diferite feluri, pentru că mixează genuri diferite: jurnale, epistole, nuvele, studii de moravuri sau chiar mici romane sentimentale. Toate acestea formează o colecție hibridă, foarte viu colorată, inspirată de romantismul Biedermeier, dar și anticipând tot felul de direcții literare care aveau să apară mai târziu. Când citești această carte, nu poți să nu remarc că nu e doar o simplă adunătură de texte. E ca o oglindă a vremurilor, dar și o fereastră spre personalitatea lui Alecsandri. Autorul știe să fie relaxat, natural, și mai ales sincer în relatare, lucru ce face ca lectura să devină plăcută și aproape prietenoasă. El nu încearcă să impresioneze cu artificii literare complicate, ci preferă o exprimare simplă, dar plină de farmec, unde ironia fină și umorul blând sunt mereu prezente, creând o atmosferă caldă și prietenoasă. Ce e cu adevărat frumos la această proză e că Alecsandri nu se sfiește să fie deschis față de lumea din jur, descriind frumusețile și mizeriile ei fără menajamente, dar și cu un respect simplu pentru natura umană, chiar și atunci când capătă un aspect grotesc. El petrece timpul observând cu ochi de artist sau patriot, captivându-ne cu poveștile despre oameni și natura, toate tratate cu o doză sănătoasă de umor și înțelepciune caldă. În final, această proză nu e doar o colecție de texte, ci un mors autentic al sufletului lui Alecsandri, o invitație la privit lumea cu ochii unui poet și al unui om care știe să aprecieze, cu bunătate și uneori cu ironic umor, tot ce e frumos și tot ce e mai puțin frumos în viață.