Am citit cu mare interes cartea Cecilii Maticiuc despre Soljenitin și trebuie să spun că mi-a plăcut foarte mult modul în care autoarea reușește să integreze într-un mod extrem de clar și captivant toate aspectele legate de această figură complexă. De la început, te simți atras într-un labirint de idei despre natura literaturii document, despre cum poate o poveste să fie și artistică, și totodată documentar, o combinație nu tocmai ușor de realizat. Maticiuc nu doar explică, ci și analizează în profunzime, iar aceste analize sunt atât de bine susținute încât te fac să te gândești la modul în care scriitura lui Soljenitin devine o heavily philosophical journey.
Mi-a plăcut în mod deosebit abordarea pe care o are cartea legată de arta narativă a scriitorului rus. Autoarea nu se limitează doar la a povesti biografia lui Soljenitin, ci explorează și valoarea estetică și latura ficțională a operei sale. E clar că această abordare o face pe autoare să scoată în evidență cât de complexă și profundă e creația lui, depășind limitele unui simplu documentar literar. În plus, cercetarea despre "cercul atestării" și despre cum teroarea bolii și teroarea sistemului se împletesc în opera lui adaugă o dimensiune emoțională și intelectuală deopotrivă.
Un aspect pe care l-am găsit extrem de captivant e modul în care Maticiuc vorbește despre personaje autobiografice și despre modul în care aceste personaje sunt construite pentru a transmite Mesaje profunde. Iar în același timp, analizează în detaliu și figura lui Stalin, aducând o perspectivă diferită, caricaturizată, ce face ca aceste figurine să prindă viață și să fie mult mai umanizate în ochii cititorului. Cartea nu doar oferă informații, ci te provoacă să te întrebi despre raportul dintre literatură, istorie și ficțiune, și despre modul în care acestea pot fi combinate pentru a oferi o imagine completă.
Ce mi s-a părut genial e faptul că autoarea aduce în discuție problema literaturii document, explicând foarte clar și preocupată de nuanțe ce înseamnă această formă de exprimare în contextul literaturii universale. În plus, analizarea operele lui Soljenitin cu o rigoare și claritate remarcabile fac ca această Carte să fie nu doar un studiu academic, ci și un ghid pentru cei care vor să înțeleagă mai bine arta narativă și valoarea spirituală a literaturii. Per total, e o carte care îți dă și de gândit, și o face cu o pasiune și o claritate care îți rămân în minte mult timp după ce o termini.
Din Cuprins: ◊ Sub semnul literaritatii: „documentul artistic” ◊ Soljenitin si „cercul atestarii” ◊ Teroarea bolii si teroarea sistemului ◊ Primul cerc. Intertextualitate si constructie romanesca ◊ Istorie, rememorare si literatura in Arhipelagul GULAG ◊ Chipul lui Soljenitin in oglinda fictiunii.
Personajele autobiografice ◊ Un personaj istoric in caricatura: I.V. Stalin Lucrarea isi propune – dificil demers si, la noi, nerealizat pana acum la asemenea dimensiuni si cu atata acuitate!
– sa reliefeze dimensiunea scriitoriceasca a lui Soljenitin, precum si valoarea estetica si latura fictionala nu numai a scrierilor lui raportabile la forme literare traditionale, dar si a Arhipelagului Gulag care nu poate fi inscris in nici o structura formala literara cunoscuta. Pe de alta parte, printr-un exercitiu teoretic de mare finete si aplicatie, autoarea cartii aduce limpeziri in problema literaturii document, ca „document artistic”, urmarind inscrierea acesteia in tabloul general al formelor si speciilor literare […].
Studiul Ceciliei Maticiuc se detaseaza […] prin rigoarea cu care stapaneste problematica artei narative si o aplica operelor scriitorului rus, precum si prin accentul pe care-l pune pe sensul spiritual al acestora. Departe de degajarea cu care mare parte din critica noastra avanseaza afirmatii si judecati al caror sens se presupune a fi de la sine inteles, Cecilia Maticiuc isi demonstreaza observatiile si punctarile teoretice si analitice in fraze pe cat de riguroase, de argumentate si de exacte, tot pe atat de sclipitoare in simplitatea si in aplicatia lor la obiect.
Livia Cotorcea