Psalmii calatorilor

Oamenii sunt grabiti. Acesta este dictonul-lozinca, adevarul […] despre factorul timp in relatia dintre om si mediu.
Cititorul frunzareste cartea intre doua feluri de mancare, in tramvai, pe scara rulanta. Citeste din ce in ce mai putin la masa de lucru.
Lectura a devenit o activitate complementara, in sensul cel mai desavarsit cu putinta. Cititorul are sentimentul ca, citind, pur tii simplu cheltuieste timp.
O cheltuiala cu caracter aleatoriu, pentru ca nu stie inca de la inceput daca ii va profita sau nu. De aceea, cand isi asuma riscul unei lecturi, pretinde sa fie repede convins.
Intre el si scriitor pare, uneori, sa se poarte un dialog nerostit, amintind de intransigenta personajului foarte ocupat care, surprins de staruinta celui ce vrea sa obtina ceva de la el, il someaza : ,Arata-mi ce stii. Ai zece minute pentru asta !” Unii se supun.
Se supun chiar mai inainte de a fi somati. O adaptare totala, neconditionata, ca intr-o operatie de marketing in care se onoreaza o cerere, reprezentativa pentru un anumit model de consumator.
Desigur, s-ar putea obiecta, pentru aceasta ipoteza, ca nu ne aflam in fata unui scriitor, ci a unui producator de literatura. Mihai Giugariu – „intr-o statie de taximetre „, Marul lui Paris.
Eseuri, Editura Eminescu, in Bucuresti, 1980