Consider lucrarea de fata drept o invitatie la dialog, adresata tuturor acelora care sunt, sau ar putea deveni, interesati sa o accepte. Ce am incercat sa scot in evidenta, prin unele referiri istorice, a fost cursul evolutiei gandirii psihanalitice si, mai ales, factorii interni si externi care au determinat traiectoria acestei evolutii.
Referitor la titlul cartii, mi-am dorit ca el sa exprime sintetic opinia mea conform careia, odata cu dezvoltarea psihoterapiei, psihanaliza nu-si pierde sensul de a exista, asa cum profetesc unii, dar nici nu poate continua sa se mentina la vechiul stadiu „narcisic”. – Eugen Papadima
