Psihologia copilului

Psihologia copilului evidentiaza dinamismul ierarhic al dezvoltarii psihice a copilului prin dobandirea noilor achizitii si formarea de competente adaptative la mediul ambiant si modul in care se construieste treptat personalitatea copilului, care acumuleaza insusiri inca din ontogeneza timpurie. In centrul analizei propuse de autori se afla factorii care influenteaza dezvoltarea copilului, cresterea acestuia intr-un mediu favorizant sau mai putin favorizant, nivelul sociocultural si educational ce joaca un rol fundamental in structurarea tipologiei psihice si a stilului comportamental.
Prin continutul si modul de tratare, de organizare sistematica si logica, dar si prin nivelul informatiilor vehiculate, Psihologia copilului se adreseaza specialistilor, psihologi, psihopedagogi, pedagogi, dar si studentilor ce se pregatesc in specializarile respective, si nu in ultimul rand parintilor interesati de copil si de copilarie. In desenul liniar al prescolarului mijlociu exista tendinta de nivelare a proportiilor obiectelor cuprinse in compozitie ca si tendinta de impodobire suplimentara a compozitiei cu forme ornamentale.
La 3 ani, se foloseste, de obicei, o singura culoare. La 4 ani, coloratia devine generoasa si originala, iar dupa 5 ani, desenul se debaraseaza, in mare masura, de suplimentele decorative.
Lipseste umbra, desi adesea soarele este prezent. Apar si unele ciudatenii, cum ar fi fenomenul „Rontgen”, mai ales in desenarea caselor, fenomen ce consta in clisee ale acestora din perspectiva exterioara, incat se creeaza impresia de ziduri transparente -Emil Verza, Florin Emil Verza