Punte peste rau

Punte peste rau este aI treilea volum de versuri in stil haiku aI poetului Stefan Nicolae, consacrand talentul si aplecarea sa spre acest tip de vers. Cu fiecare nou volum, putem observa o apropiere din ce in ce mai profunda de poemul haiku din noi unghiuri si perspective, precum, si imbogatirea acestuia cu tente noi.
Asa cum sugereaza puntea din titlu, cred ca acest volum sta sub semnul comuniunii, o comuniune intre eul poetic si natura pe de o parte, si o comuniune a iubirii, pe de alta parte. Aceasta comuniune se realizeaza printr-un dialog subtil – descoperim adresarea directa sub forma de intrebari si indemnuri catre natura.
Poetul vorbeste cu padurea, cu ploaia, cu fluturele, in incercarea de a descifra misterul etern al universului. Aceasta cautare este dublata de cea a indagostitulul.
„Eu”,”tu”,”noi”se regasesc printre anotimpuri, uneori sub forma „el” – „ea” Si, tot prin intrebari si indemnuri, indragostitul afla comuniunea cu femeia iubita, creandu-se o atmosfera de subtil romantism modern. Este o intoarcere in timp, la natura copilariei, la caldura universului ocrotit de imaginea mamei, apoi la universul tineretii, cu profunzimea legaturii dintre sufletele pereche ale barbatului si femeii.
Si, in acelasi timp, e un etern prezent al acestor trairi. O asezare impreuna in univers, ca o punte peste rau…
Apa (fluviu, izvor, val, ploaie, cascada), element central in acest volum, ne reaminteste, iar si iar, ca noi oamenii trebuie sa redescoperim mereu „puntile” ce ni s-au dat pentru a ne conecta cu Universul. La aceeasi reflectie ne indeamna subtil si ideograma japoneza de pe coperta realizata, ca si celelalte delicate ilustratii din volum, de Laura Cristina Nicolae, fiica poetului.
– Anca Focseneanu, Bucuresti, aprilie 2024 Roland Barthes (1915-1980) scriitor, critic, semiolog francez: In haiku exista o transpunere in scris a clipei, o scriitura absoluta a clipei. Poemul haiku merge pe coarda intinsa a Timpului, este atent la rastimpul foarte fragil care separa si uneste doua stari ale unui lucru.
Intr-un haiku se face o minima aluzie la ploaie, la seara, la lumina, ceea ce transmite subiectului senzatia de a fi viu, iar corpul sau se simte bine sau rau in mod total si unitar. Sensul nu este decat un flash, o zgarietura de lumina.
Haiku, aceasta esenta fragila a aparitiei. Octavio Paz (1914-1998) scriitor mexican, laureat al premiului Nobel pentru literatura: Poemul haiku este un organism poetic foarte complex.
Insasi scurtimea lui il obliga pe poet sa transmita multa semnificatie spunand minimum. Haiku se converteste, printr-o notatie rapida, intr-o adevarata recreere a unui moment privilegiat: exclamatie poetica, caligrafie, pictura si scoala de meditatie, toate laolalta.
Poemul japonez spune, cu foarte putine elemente, ceva care are o mare intensitate. Este un exercitiu spiritual…