Pupa russa

Nu mi-am propus prin Pupa russa sa scriu un roman politic sau sa fac panorama sociala a unei perioade istorice (comunismul romanesc). Pupa russa nu este neaparat un roman narativ.
El nu urmareste un destin, ci simptomele si devenirea unui caz individual. Leontina, personajul principal al romanului, e o existenta in deriva, dar si o viata condamnata.
– Gheorghe Craciun Leontina Guran este, in mod asumat si declarat, o fictiune statistica. Destinul ei este echivalentul unui model teoretic.
In el se alatura, printr-un artificiu care forteaza limitele ideii clasice de „realism” si „verosimil”, determinari, tipuri de situatii, forme de habitus social resimtite, indeobste, ca tipice pentru mizeriile cotidiene ale vietii in comunism. Gheorghe Craciun construieste un fel de portret-robot, punand in evidenta liniile de forta ale experientei, ale mentalitatilor si fantasmelor colective ce fac ca un personaj cu asemenea caracteristici personale si biografice sa fie resimtit drept reprezentativ.
Leontina Guran nu este tipica in sensul in care termenul se aplica indeobste personajelor lui Balzac sau chiar ale lui Flaubert , ci, mai degraba, in sensul analitic si stiintific in care metoda sociologica a lui Max Weber propune ideea de „tip ideal”. Biografia Leontinei este o suma de determinari abstracte-probabile, de patternuri, un entrelac de scenarii cognitive.
– Caius Dobrescu Pupa russa este o incursiune „la rece” in infernul cotidian al Romaniei comuniste, pe frontispiciul careia ar fi putut figura oricand cuvintele inscrise pe poarta de acces in Infernul descris de Dante : „Voi, ce intrati, lasati orice speranta”. – Carmen Musat