Vazuta de sus, dinspre ochiul dumnezeiesc al autorului atotputernic, viata are aspectul unui puzzle in completare, cu zone albe, care intrerup figurile in curs de constituire. Acest fel de a construi, de a reconstrui cu ajutorul memoriei si al fictiunii, care completeaza golurile cu presupuneri plauzibile, este tesatura narativa care ne permite sa ne povestim dar si sa ne simtim implicati, ca cititori, in dramele, in tragediile unor straini.
Personajele Letitiei Vladislav, in curs de dezvaluire, de intruchipare, sunt, la inceput, departe de noi, cititorii, dar sfarsesc prin a ne intra in minte si suflet, uneori pana la identificare. Un roman de o forta exceptionala, de o unitate de ton si o linie melodica complexa, urmarita cu strictete si fantezie.
– Dan Culcer
