Puzzle… In toate sensurile vol.2

Barou Nash ii inmana doua conturi cu depuneri enorme in euro. Vizualizand suma incredibila, Tyrageti si-a pierdut uzul ratiunii.
„Nu se poate”, protesta, ridicandu-se. „Se poate, ii meriti.
Cu trupul mi-ai protejat corpul, in luptele din Abidjan, incasand gloantele-n locul meu, mi-ai salvat viata cu pretul vietii tale”. Continuand sentimental: „Neavand pe cineva mai aproape, asa mi-a dictat constiinta”.
„E o suma colosala…” oripilat. „Camarade, sunt bani pentru o cauza dreapta.
Impune-ti personalitatea, aduna 10 legiuni, ofera-le motivatia, pentru steaua libertatii poporului tau. Tine minte, eu prin suma asta nu-ti fac o favoare, e necesara s-o faci tu poporului tau, Tyrageti!
Ai vazut un individ opulent sa vietuiasca etern? Nu.
Personal, n-am ce face cu banii… (Fragment din volum ) Teo Moldovan, instrainat de conventiile clasice ale scriiturii, urzeste din secvente narativ-descriptive, aparent disparate, pasagere, un intreg unitar, un intreg al nimicniciei.
Marasmul pierderii de sine in erotomanie, alcoolism si violenta este caligrafiat cu acribie auctoriala. Limbajul insusi penduleaza intre emfaza si naturalism ca semn al frangerii, al fragmentarii in insusi actul de comunicare.
Puzzle este conceput ca o entitate a destramarii existentiale… Individul rataceste intr-un timp istoric atrofiat…
– Virginia Paraschiv