Ispita textualizarii prezenta indeosebi in cartea din finalul acestei antologii, precum si in ciclul de Inedite, cochetarea cu ironia si autoironia, dobandirea intelepciunii de a sti sa aprecieze bucuriile marunte ale vietii, inclusiv placerea de a se copilari, dar si impacarea cu ideea disparitei sunt tot atitea semne clare ale maturitatii spirituale si artistice a Anei Hompot, o poeta adevarata, care a invatat de minune lectia desprinderii de toti si de toate si a inaltarii – prin cuvantul poetic – in lumina… – Mircea Petean
