Rasciclopedia de povesti

Imi place mult ideea din spatele acestei reviste numite „Rasciclopedia de povesti” – parca e o versiune jucausa, moderna, a povestilor clasice, dar cu un twist evoluat. E ca si cum cineva a luat toate acele povesti pe care le auzeai cand erai copil – Praslea, Nastratin, Harap-Alb – si le-a transformat intr-un fel de oglinda a vremurilor noastre. E amuzant si nostalgic in acelasi timp, pentru ca nu e doar despre reteta clasica a povestii, ci si despre cum s-ar fi schimat aceste personaje daca ar fi trait acum, in lumea noastra, plina de snobism si superficialitate. Ce imi place e ca autorul, Florin Bican, nu se da in laturi sa critique moda, oamenii si toata fragilitatea societatii, intr-un mod satiric si cu umor. Cartea e plina de poezii scurte si sugestive, care picteaza o lume plina de cusururi, facand haz de necaz si aratand ca, pana la urma, plin de defecte suntem tot noi, oamenii. Ilustratiile color de Matei Branea completeaza foarte bine atmosfera, adaugand un farmec vizual si facand lectura si mai placuta. Mi se pare ca e o carte care nu se ia prea in serios, dar in acelasi timp, te face sa gandesti despre felul in care ne raportam la lumea din jurul nostru si la propriile noastre imperfectiuni. Poate ca nu e o lectura pentru cineva care cauta naratiuni serioase sau povesti cu final clasic, ci mai mult o oglinda a societatii, prezentata intr-un mod relaxat, cu umor si un strop de sarcasm. E o carte care te face sa zambesti si sa te gandesti in acelasi timp, perfect pentru cei care vor sa vada lumea cu mai multa umor si mai putina prejudecata.