” Rascoala este de departe cel mai bun roman romanesc” – scria Eugen Ionescu intr-o carte pornita pe negatie, Nu (1934). „Acceleratia in progresie geometrica a actiunii” il incanta si fagaduia sa vorbeasca alta data pe larg despre ea.
Intre alte calitati ale acestei carti „unice”, „grandioasa si bogata ca o epopee”, mai retinea „marile linii, marile miscari, marile forte”, impresia pe care o lasa „de furtuna, de vuiet asurzitor, urmat de o liniste mortuara”. – Ov.
S. Crohmalniceanu
