Refugiul. Deznadejde si speranta

Noi, basarabenii, toti am plecat in 1944 cu gandul sigur de a ne intoarce. Niciunul dintre noi n-a plecat cu sentimentul ca va ramane definitiv.
Avem si astazi acelasi sentiment. Ne-am lasat casele pline cu covoare, cu icoane, podurile pline cu grau si sasaiacele cu porumb.
Am lasat casele in grija vecinilor cu porunca sa le apere, pentru ca ne vom intoarce. Speram si acum.
N-a murit speranta. Ne vom intoarce.
– Antonie Plamadeala