Regele cel Intelept

Regele cel Intelept. Se dedica tuturor copiilor care isi iubesc parintii.
UNDEVA, INTR-UN TINUT INDEPARTAT, traia un rege cum nu mai era altul pe lume. Era destept foc suveranul acela.
Stia cate-n luna si-n stele. I se duse vestea ca povestea.
Caci era om cu mintea ascutita si cu vorba ingrijita. Nu degeaba i se spunea Regele cel Intelept.
Veneau sa-i ceara sfatul de la printi si crai vestiti, pana la oameni simpli si necajiti. Auzira de el in cele mai indepartate colturi ale lumii.
Cum le spunea si le brodea Maria Sa, mai rar putea cineva. Intr-o zi, batura la poarta palatului trei frati necajiti.
Amarati de soarta, dar si de cearta. Cerura, nici mai mult, nici mai putin, sa intre la rege dupa judecata dreapta.
Iata care le era necazul. Inainte sa-si dea obstescul sfarsit, batranul lor tata lasa cu limba de moarte drept mostenire trei lucruri: un covor, un flaut si o mantie.
Dar, chiar in clipa in care deschise gura sa faca imparteala, muribundul isi incredinta sufletul bunului Dumnezeu. De vina fu moartea, care, grabita cum era, nu avu timp de sporovaiala lui.
Cei trei feciori ramasera nedumeriti. S-au gandit cat s-au gandit, pana au obosit.
Ilustratii de Stela Damaschin-Popa