Regina Maria la Castelul Bran

Din sedinta din 1 Decembrie 1920 a Consiliului orasenesc al orasului Brasov. La 1 decembrie 1920 – consemna regina Maria in Insemnarile zilnice „municipalitatea din Brasov mi-a telegrafiat ca sa-mi ofere frumosul castel de la Bran.
Am acceptat cu placere. Acum Liman si cu mine avem cu ce sa ne distram”.
Preluarea castelului de catre regina Maria s-a facut in prezenta intregii comunitati din Bran, evenimentul fiind o adevarata sarbatoare, rememorat peste cinci ani in admirabila lucrare Tara pe care o iubesc : „A urmat un moment miraculos, cand m-am dus sa iau in posesie mica mea fortareata, iar toti taranii veniti de prin satele din jur s-au bucurat impreuna cu mine, prezenta mea fiind un eveniment binecuvantat in vietile lor monotone, apasate de griji. Acum micuta fortareata singuratica, fara suflet si fara stapan, se va trezi la viata, va privi in jos de pe stanca ei, va deveni dintr-odata un punct de gravitatie, un ocrotitor ce va veghea asupra destinelor lor.
Au venit palcuri-palcuri sa ma intampine, invesmantati in costumele lor de sarbatoare, ca sa-mi ureze noroc, sanatate, viata lunga; au venit sa-si arate acum bucuria, cand castelul devenise al meu, si au mai venit, desigur, cu plangerile si nevoile lor, si cu petitii, caci nu poti sa fii Regina si mama unui popor doar ca sa primesti felicitari si sa auzi vorbe de multumire”. Dupa alti cinci ani, marcati de amplele lucrari de restaurare si reamenajare a castelului, in februarie 1930, regina isi amintea cu nostalgie momentul in care Branul „mica cetate uitata dincolo de zavoarele muntilor „- intrase in viata sa.
„Sunt multi ani de-atunci, intr-o excursie peste granita il vazusem stand intr-o singuratate nebuna pe stanca pe care e inaltat si-mi fluturase prin minte ce incantare ar fi fost sa stapanesc o asemenea fortareata si s-o prefac intr-un camin. Ce basm ar fi insemnat sa chem la viata un mic castel medieval, o adevarata poveste de zane.
Si lucrul de necrezut s-a intamplat: dupa doi ani de la rasboiu, autoritatile orasului Brasov au venit la mine intr-o delegatie solemna si mi-au oferit castelul de la Bran, ca dar deplin, ca sa fie intreg al meu.” – [Fragment]