Regina Maria, ultima dorinta

Cartea „Regina Maria, ultima dorinta” scrisă de Tatiana Niculescu mi-a atins sufletul într-un mod neașteptat. De când am aflat că au trecut peste 140 de ani de la nașterea reginei Maria, am simțit nevoia să mă apropii mai mult de povestea ei, de personajul adesea romanticizat, dar și profund uman. Autoarea reușește să ne apropie de această femeie remarcabilă, nu doar prin date istorice, ci printr-o poveste plină de emoție, de iubire și de întrebări despre ultimele dorințe ale reginei și simbolurile lor. Întrebarea despre motivul pentru care Regina Maria a cerut ca inima ei să fie înmormântată în alt loc decât trupul a fost pentru mine una care m-a făcut să reflectez profund asupra valorilor, credințelor și conexiunii spirituale pe care le avea ea cu țara și cu propria sa identitate.

Ce mi s-a părut cu adevărat frumos a fost modul în care autoarea ne introduce în universul acestei principese româno-engleze, accentuând nu doar pe semnificațiile ritualului funerar, ci și pe latura culturală și religioasă pe care Regina Maria o avea în suflet. Totodată, cartea aduce în prim-plan nu sadece istoria, ci și personalitatea vibrantă și curajoasă a reginei, acea femeie care a trăit cu credință, cu curaj și cu o poftă de viață inegalabilă. În fond, ea nu este doar un simbol, ci un exemplu de forță, de iubire pentru țară și pentru oameni, iar cartea te face să o percepi dintr-o perspectivă mai umană și mai apropiată.

Un lucru care m-a impresionat profund a fost tonul sincer al Tatianei Niculescu, care pare să fie o invitație de a privi dincolo de imaginea regală și de a descoperi sufletul unei femei care și-a condus viața cu inima deschisă. Autoarea reușește să te facă să simți câte ceva din emoțiile, dorințele și credințele reginei, chiar dacă ea a trecut în lumea celor drepți. În plus, tonul personal, aproape ca o confesie, aduce un aer familiar și cald lecturii, făcându-te să te întrebi ce înțelesuri ascunde în sufletul tău ultimele dorințe ale cuiva atât de special.

Ce mi-a rămas în suflet după citire e sentimentul că Regina Maria nu a fost doar o figură regală, ci o femeie cu povești personale, cu iubiri, cu speranțe și cu temeri. Autoarea ne face să o vedem dincolo de istorie și să ne gândim chiar și la propriile noastre dorințe, la modul în care alegem să fim și cum ne raportăm la cei dragi. Cartea aceasta e ca o conversație între prieteni, plină de căldură și sinceritate, despre ce înseamnă să ai curaj, credință și iubire până în ultima clipă.

Per ansamblu, „Regina Maria, ultima dorință” m-a impresionat profund. Este o lucrare care nu doar că ne relatează fapte și simboluri, ci ne deschide sufletul și ne invită să reflectăm asupra vieții și a moralității, despre modul în care ne putem lăsa purtați de iubire și credință. Tatiana Niculescu ne arată o regină în care oricine poate găsi ceva care să-i inspire curajul, iubirea și dorința de a trăi cu intensitate. O carte pe care o recomand cu căldură oricui vrea să descopere o parte inedită și profundă a unei personalități de excepție, a unei românci de suflet, care a iubit cu toată ființa sa și a dorit mereu să fie sinceră cu lumea și cu ea însăși.