Revarsatul zorilor

Ceea ce ma fascineaza la Bocai sunt naratorii lui straniu de inocenti si de asexuati, spectatori dezincarnati ai vietii lor, cu o singuratate atat de profunda si confortabila, incat nimic nu o poate sparge: pe scurt, Salinger meets Camus . In Revarsatul zorilor , naratorul se arunca in labirintul erosului, explorandu-si sexualitatea atat cu femei, cat si cu barbati, dar fara a scapa o secunda de strania lui alienare (sau inocenta).
Fiecare intalnire e analizata cu aceeasi detasare clinica, chirurgicala, ca si cum ar studia o specie necunoscuta. Volumul este o ilustrare splendida a imposibilitatii noastre de a trai cu adevarat, chiar si atunci cand atingem o alta fiinta umana.
– Adi Schiop E mereu la fel in relatiile lungi: intai dispare dorinta, apoi dispare blandetea. Poti sa supravietuiesti primei disparitii din obisnuinta sau din datorie ori poate chiar din prietenie, dar, ajuns la a doua, se vede intotdeauna sfarsitul si stiu ca trebuie sa ma pregatesc pentru el inca dinainte sa-l constientizez cu totul.
Primul semn de cruzime sau de indiferenta il anunta si de acolo nu mai e decat o chestiune de timp pana-ti faci curaj sa pleci, desi uneori poate dura ani buni pana se dezleaga. – Iulian Bocai