Revista Romana de Drept Privat Nr.1 din 2022

Volumul de fata este rezultatul unor bune intentii de cercetare juridica. El este menit sa atraga atentia comunitatii juridice din Romania asupra provocarilor lansate de evolutia societatii informatice si de posibilele schimbari de anvergura pe care le poate antrena in dreptul traditional.
Ideea care sta in spatele textelor este legata de verificarea rezistentei dreptului comun la noile formule juridice, ca si de abilitatea acestuia de a se remodela dupa exigentele moderne ale societatii informationale. De aceea, una dintre intrebarile persistente (regasibile de-a lungul unora dintre studiile reunite in volum) este daca se poate vorbi de un drept al contractelor electronice sau de un drept al comertului electronic.
Sau, mai general, se poate vorbi de un drept al societatii digitale, menit sa reglementeze varii aspecte, de la proprietatea si controlul asupra elementelor digitale, contractele digitale, raspunderea pentru produsele digitale, pentru ,,actele si faptele” inteligentei artificiale, protectia datelor cu caracter personal si pana la digitalizarea procedurilor curente in dreptul societar, in dreptul procesual, in dreptul public etc.? Raspunsul aproximativ si, de altfel, premisa de la care am pornit este aceea ca, daca putem vorbi, pentru motive practice sau euristice, de un drept al contractelor electronice, la fel de bine cum am putea vorbi si de un drept al comertului electronic sau de un alt drept al „specificitatilor” juridice, nu putem vorbi din perspectiva tehnico-juridica de un drept autonom al contractelor electronice (sau al inteligentei artificiale sau al comertului electronic).
Simpla reglementare a specificitatilor (care pot imbraca formula unor exceptii) unor anumite domenii ale dreptului nu atrage cu necesitate concluzia autonomiei dreptului aferent acelui domeniu de reglementare. In consecinta, astfel cum au subliniat autori reputati, denumiri precum „contracte informatice” sau „contracte electronice”, respectiv „continut electronic”, „servicii electronice” si o intreaga lista terminologica specializata sunt, in realitate, doar „expresii descriptive”, ramanand ca juristul sa isi indeplineasca misiunea de a identifica modul in care acest drept specializat se supune principiilor generale ale dreptului comun.
In cazul Romaniei, acest drept comun nu este altul decat cel al Codului civil, iar principiile sale generale sunt tocmai cele enuntate direct sau indirect de acesta. Astfel cum se va vedea in unele dintre studiile din acest numar, chiar conceptia creatoare a legiuitorului in materie este permanent raportabila la dreptul comun, fie ca ne referim la legiuitorul european, fie ca ne referim la cel national.
In ceea ce priveste continutul volumului, acesta este marcat de varietate si incompletitudine. Aceste potentiale neajunsuri ar putea fi eliminate prin volume dedicate unor studii specializate.
Deocamdata, limitele dorintei de a scrie a juristilor din Romania ne-au obligat la un volum eclectic. Aceleasi limite ne-au impiedicat, pe de alta parte, sa oferim o imagine completa (cel putin din punct de vedere juridic) a provocarilor venite din partea instrumentelor electronice.
Suntem insa convinsi ca, in pofida neajunsurilor sale, acest volum va constitui o sursa de auto-verificare a rationamentelor juridice utila pentru juristii din Romania. – Coordonatorii