Revolutia contaminata. Ideea rusa si noua politica internationala a Kremlinului (1925-1953)

A trebuit sa se auda zgomotul senilelor in august 2008, in Caucaz, ca sa renasca interesul pentru studiile de rusistica. Cartea Ioanei Elena Secu, „Revolutia” contaminata: „Ideea rusa” si noua politica internationala a Kremlinului e un prim rezultat al relansarii unui domeniu impins la periferie din motive ce tin de „cerere” si „utilitate sociala”.
E o carte despre politica externa a Rusiei din vremea lui Stalin. O carte care pune in lumina firele rosii care leaga Rusia tarista de Uniunea Sovietica a lui Stalin.
– Armand Gosu Ucraina, 2022. Rezistenta, moarte, fuga, cosmar, genocid.
Nimeni nu ar fi crezut… Nimeni din cei ce au ignorat Istoria.
Kremlinul aduce, din nou, lumea in mijlocul unui ev aprins, asa cum o facea la sfarsitul Celei de-a Doua Conflagratii Mondiale care distrusese jumatate de omenire. O alta jumatate avea sa se zbata in teama pentru inca o masura prea indelungata de timp.
Asemenea inaintasilor sai, Lenin si Stalin, mult huliti (ori mult iubiti, sic!), Vladimir Vladimirovici Putin, Presedintele Federatiei Ruse, recurge astazi la aceeasi resursa ideologica pentru a demonstra corectitudinea „operatiunii militare speciale” a Armatei ruse din Ucraina, „operatiune” demascata azi drept cel mai sangeros si de neinteles razboi al Rusiei impotriva poporului ucrainean. In cele din urma, impotriva umanitatii, asa cum o cunosteam pana in urma cu o luna.
Ideea rusa, a mesianicului „viitor luminos” al Rusiei Mari, „intregite”, motiveaza, inca o data, actiunile unui conducator moscovit. Credinta, sincera ori nu, a decidentilor politici de la Kremlin in destinul universal al poporului rus de a „salva” ori „a elibera” omenirea de „necredinta” si „necuratia” occidentale care „acapareaza” teritorii si popoare aflate in sfera de interes a Moscovei, contamineaza, din nou, in cel mai nefast mod cu putinta, vietile inocentilor.
Istoria are, acum, doar rolul de a consemna. Pana mai ieri, ar fi putut sa salveze oamenii din fata mortii.
O va face, poate, si maine, doar daca, din cand in cand, ii vom acorda atentie, caci Ea nu a fost nicicand doar o „poveste”, ci o oglinda, dureros de clara, a viitorului. – Bucuresti, aprilie 2022, Ioana Elena Secu