Revolutie si tranzitie la romani intr-un secol scurt 1918-1989

Revolutie si tranzitie la romani intr-un secol scurt 1918-1989 Societatea romana dupa Marea Unire si dupa Revolutia din Decembrie 1989 a intrat intr-o perioada de tranzitie cu acelasi obiectiv declarat, intrarea in modernitatea de tip european. Ambele perioade cu aspiratii si asteptari uriase.
in ambele au fost realizari incontestabile, dar si decetii pe masura. Cu momente de ruptura cu trecutul dar si cu fenomene care s-au inscris pe linia continuitatii mai ales in ceea ce priveste mentalitatile si comportamentele elitei politice, economice dar si a omului de rind.
Una dintre metehne manipularea si denigrarea in bataliile politice si nu disputa de idei: Eugen Goga fratele poetului Octavian Goga unul dintre voluntarii intorsi din prizonieratul rusesc „nu ca sa se plimbe, cum zice Gazeta Transilvaniei, era acuzat, ca n’a cunoscut la Iasi, in 1917, nici „fasolea” nici „suferinta” refugiului, ci a trait in belsug, elegant, nepasator, fara griji, in vreme ce „voluntarul” d-lui Mihai’ Popovici se batea desigur ca un leu, la Oituz…” Realitatea era cu totul alta dar nu conta in lupta politica. Eugen Goga a participat pe frontul din Dobrogea fiind grav ranit.
La inceputul anului 1990, Romania era „impartita dupa adeptii sloganurilor ”Cine-a stat 5 ani la rusi/ nu poate gandi ca Bush” versus ”Cine n-a mancat salam cu soia nu poate conduce Romania”. Pentru cei care n-au trait acele vremuri, Ion Iliescu era cel care ”a stat 5 ani la rusi”, iar Ion Ratiu si Radu Campeanu cei care ”n-au mancat salam cu soia”[1].