Deseori ma gandeam cu tristete ca va trebui sa ma despart de toate acestea, de cartile mele, ca ele se vor risipi in patru vanturi sau vor ajunge intr-un morman de gunoi, undeva, in afara Bucurestiului si nimeni nu le va culege ca sa faca un ban pe ele, dupa ce fusesera un corp comun, poate chiar corpul meu, asa, separate, cum stateau ele, in aparenta, de mine. Ca de citit nici nu putea fi vorba… Nu puteam sa fac nimic pentru ele… – Nicolae Prelipceanu
