Continuand un program de eexaminare a trecutului, initiat prin volumul romania interbelica: istorie si istoriografie(2010), preocupat de explorarea critica, din perspectiva istoriografica actuala, a ultimilor o suta de ani de evenimente romanesti, culegerea de studii din paginile de fata se prezinta ca un al doilea voleu dintr-o succesiune de trei. Cartea propune o revizitare stiintifica nepatimasa, dar critica, de la o distanta de peste doua decenii in raport cu momentul final al epocii investigate, a ”epopeii rosii” din Romania.
Se va constata, astfel, si de asta data, incercarea de a largi intelesul notiunii de istoriografie in detrimentul versiunii oficiale, strict controlate de la centru, prin manifestarea unei atentii privilegiate fata de dinamicile mai degraba marginale sau, oricum, alternative celei din revuisticaemnata dinspre forurile institutionale specializate.
