Poetul Mihai Pacuraru isi amplifica in acest volum textele. Ele se revarsa parca, depasind albiile, imageria se imbogateste substantial si metaforele apar tot mai complexe.
Autorul instrumenteaza scenarii bogate precum un priveghi cu fum de cuvinte. El isi incendiaza voit sintagmele pentru a lasa ,,fumul” arderii sa se raspandeasca, sa urce eventual pana la cer, ca o jertfa.
Chiar anii devin flacari adunati in jur/ ca un foc de semnal la baza turnului nostru . Grava si oraculara poezia cartii de fata il defineste pe Mihai Pacuraru ca pe un provocator de epifanii.
– Horia Garbea
