Cat de tare trebuie sa fie cugetul unui scriitor care, traitor intre carti asemenea lui Kien ( din Orbirea de Elias Canetti), iubindu-le, trebuie sa iasa deasupra lor, intr-o alta realitate? Sau ramane pentru totdeauna prizonier al lor?
Te salvezi, prin scis, tu ca persoana sau salvezi lumea? Iti lasi existenta devorata de opera?
dar gandul ca tu, prin scrisul tau, prin mijlocul inocent al imaginatiei tale, ai putea contribui la opera insistenta de corupere, de imbolnavire a lumii? Si ce facem, cum pastram vie, obiectiva, detasata, neatinsa de maladiile lumii mana aleasa sa scrie mereu?
