Sarx

Sarx este cel mai original volum de poezie pe care l-am citit in ultimii ani. Desi, paradoxal, originalitatea lui George State tine mai degraba de interpretarea (traducerea/tradarea) unei partituri complexe decit de scrierea ei.
Sarx intra in conversatie cu o traditie ilustrata de la Ezra Pound si T.S. Eliot pina la Don Paterson si Sam Riviere, dar absenta pina acum din literatura romana.
Conceptul cartii sta in testarea poeziei romane contemporane prin ipoteza acestei traditii – pina la punctul de rupere. Precum personajul lui H.G.
Wells din Masina timpului , George State a calatorit in trecutul si in viitorul poeziei si s-a intors cu sapte obiecte fantastice – cele sapte sectiuni care compun Sarx . Cheia volumului sta in versul „Clasicii pot consola.
Dar nu destul”. Intr-adevar, nu destul: e nevoie de indrazneala si de forta pentru a-i transforma pe clasici in autori contemporani care sa vorbeasca limba noastra, oricit de stranii le-ar ramine vocile.
– Mihai Iovanel Surfing printre zei vechi si oameni noi, peste cartiere si morminte fara virsta. O odisee literara ca o plutire indelungata, cind din interiorul unei corabii sofisticate, cind pe o placa de surf bine stapinita.
Un tangaj lingvistic. Un auto-Babel istoric, temporal, stilistic, tematic.
Din val in val. Din limbaj in limbaj.
O negare si o cautare, simultan, a sarx-ului (real si poetic) ca a Graalului. Sarx este in felul ei o carte experimentala si performativa, in care autorul sta la intersectia a tot ceea ce cunoaste si iubeste din literatura lumii, incercind sa creeze o viata comuna pentru estetici si voci complet diferite.
O carte scrisa din miezul acelei mari intimitati cu senzorialitatea si carnea cuvintelor pe care numai maestrii traducatori o pot cunoaste in aceasta viata. – Svetlana Carstean