Schita pentru o autoanaliza

Aceasta tensiune nu mi-a aparut, probabil, nicicand mai dramatica ca atunci cand a trebuit sa tin lectia inaugurala la College de France, altfel spus, in momentul intrarii intr-un rol pe care imi era foarte greu sa-l integrez in ideea pe care mi-o faceam despre mine insumi. Refuzasem de mai multe ori sa-mi depun candidatura […] Aceasta reticenta (termenul este prea slab, dar cel de repulsie este prea tare), izvorata din adancul meu, ma impinge spre tot felul de acte menite a rupe puntile, asa cum a fost, de pilda, semnatura in favoarea candidaturii lui Coluche la alegerile prezidentiale din 1981 sau un articol din Actes de la recherche despre lumea creatorilor de moda in care, impuscand doi iepuri dintr-o lovitura, citez un articol al lui Barthes din Elle despre Chanel si o notita a lui Chastel din Le Monde , adevarata publicitate redactionala la o marca de parfum.
Pregatirea acelei lectii m-a facut sa trec intens prin toate contradictiile mele: sentimentui ca eram perfect nedemn, ca nu aveam de spus nimic care sa merite a fi spus in fata acelui tribunal, probabil singurul caruia i-as fi recunoscut verdictul, era dublat de un sentiment devinovatie fata de tatal meu, care tocmai murise extrem de tragic, comme un pauvre diable , si pe care, in nebunia momentelor de disperare de la inceputul anilor ’50, l-am legat cumva de casa sa, situata, in mod absurd, pe marginea unei sosele nationale, incurajandu-l si ajutandu-I s-o transforme. Chiar daca stiam ca ar fi fost foarte mandru de mine si de fericit, stabileam o legatura magica intre moartea sa si acest succes, devenit in ochii mei o transgresiune-tradare.
Nopti de insomnie. Traducere din limba franceza de Bogdan Ghiu.