Demersul prozastic al lui Mihai Iliescu este greu de incadrat intr-o formula romanesca fara sa nasca controverse in ceea ce priveste semnificatiile etice si estetice. Orice continut ideatic presupune o structura organica, o lume fictionala, chiar daca se suprapune peste o realitate dureroasa.
Autorul Mihai Iliescu construieste un edificiu romanesc debusolant, de o mare incarcatura dramatica, cu scene infioratoare, greu de acceptat si de imaginat, dar cu atat mai mult captivante pentru cititor. Exista un flux al povestirii, generator de senzatii tari, in care macabrul, imprevizibilul, substituirea de personaje, misterul – intretin un amalgam de stari contradictorii pline de intrebari nelinistitoare.
De fapt, in centrul lumii fictionale se afla soldatul-justitiar cu ajutorul caruia se deruleaza firul epic intr-un ritm alert, demn de un film thriller. Eroul cartii, soldatul-justitiar, pare sa detina „bastonul de maresal”.
– Elena Netcu