Scripturalia

Poetul are, as zice, o uluitoare intuitie filosofica: atunci cand viata se prezinta ca o farsa, doar adoptarea metodica a atitudinii de farsor, a jocului de-a Pacaliciul poate rasturna ordinea lucrurilor, adica poate repune lumea pe sinele drepte. Altfel spus, este pusa in joc aici hegeliana negare a negatiei, care este procedura corecta pentru a ajunge la o noua afirmatie, la un nou principiu de ordine.
„Intunecand intunericul /iata portile luminii”, spunea Nichita. As parafraza in ton cu atitudinea poetului despre care discutam aici, „amagind amagirea, iata secretul dezamagirii” sau „iluzionand iluzia, iata secretul deziluzionarii”.
Arlechinul, atunci cand este mai serios, vorbeste in zeflemea, si asta tine loc atat de confesiune, cat si de profetie. Vorbeste in dodii pentru ca incoerenta lumii in care traieste nu sufera rostirea limpede, iar atunci tot ce este incurcat si sucit capata sens doar in zeflemea si ghicitura.
Tind sa consider ca nu ma insel daca atribui lui Mihail Soare aceasta filosofie scriitoriceasca. – Vianu Muresan