Scrisorile compun o republica a pacatosilor, a celor care gresesc prin singuratate si prin scris. E cartea scrisa prin tot ceea ce autorii nu au apucat sa isi vorbeasca.Nimeni nu cere iertare nimanui, nimeni nu se justifica.
Majoritatea opiniilor vulgare cu privire la singuratate si scris sunt demistificate. E o carte serioasa, in acelasi timp, pentru ca orice divort, de scris sau de singuratate, poarta o gravitate naturala si insurmontabila.
Multi dintre coautori, asadar dintre expeditorii epistolelor, cred ca a renunta la scris inseamna a renunta la singuratate. Acesta este singurul scenariu posibil din aceste pagini.
Ceilalti cred ca scrisul naste singuratati si ca singuratatea naste scriituri. Deopotriva scrisul si singuratatea sunt trivializate, banalizate, naturalizate.
Nu e cartea marilor scriitori, nici pe departe. Dar e cartea marilor singuratati.
E o carte dupa care oamenii ar trebui sa isi vorbeasca. – Oana Serban
