Scurt pe doi. 338 de microfictiuni

Proza ultrascurta e precum cursa de 100 de metri plat. Clipesti si ai pierdut startul, clipesti din nou si e gata.
Dar e proba regina a atletismului, cea care naste cel mai mare interes, cea pentru care pregatirea e draconica, cea la care departajarea e la milimetru.Nic si Laura fac un adevarat maraton compus din curse de 100 de metri. Imagineaza in doi, isi predau stafeta unul altuia (fara orgoliul semnaturii distincte), inlantuie hohote de ras si emotii, dar si, uneori, ganduri ce se cer mai indelung mestecate.
Cititi si apoi jucati si voi jocul lor de-a proza ultrascurta. Pe Fictiuni Reale & LiterNet.
-Razvan Penescu – Fondator LiterNet/Admin Fictiuni reale Spune-se ca in octombrie 1975, Ilie Nastase a infruntat-o pe marea campioana Evonne Goolagong intr-un meci demonstrativ de un singur set, in Mission Viejo, California. Desi a intrat pe teren imbracat intr-o superba rochita, Ilie al nostru a luat bataie cu sapte la cinci, spre deliciul publicului american.In cartea pe care o tineti acum in mana, Nic Popescu participa alaturi de Laura Stanciu intr-un adevarat turnir de flash fiction – gen inca prea putin dezvoltat la noi, dar care vine tare din urma, iar perspectivele ii sunt trandafirii: se citeste usor si se rade.
Asta-i partea luminoasa din flash fiction. Partea lui mai putin simpatica este ca se scrie foarte greu, si din acest motiv am numit turnir cartea celor doi; ganditi-va la un meci amical, in care se joaca numai la fileu!
Da, Scurt pe doi este o carte-spectacol, pentru deliciul cititorilor. – Mihai Buzea – scriitor