Nu se stie precis cine este autoarea Scurtei cronici a Annei Magdalena Bach . Se stie doar ca este o scriere apocrifa si ca, absorbita in durerea ei, vaduva cantorului din Leipzig nici n-ar fi fost capabila sa-si ia cititorii de mana cu atata siguranta si sa-i duca la tinta, intocmai ca un scriitor experimentat, cu singura conditie de a i se acorda incredere.
Scurta cronica nu are nimic din glasul sovaitor, din respiratia scurta si intretaiata a scriitorilor ocazionali care incearca sa reconstituie cu tehnica mozaicarilor pe omul viu, cu existenta lui de fiecare zi, cu bucuriile si suferintele lui nestiute. Dimpotriva, mijloacele simple ale naratiunii si echilibrul constructiei ei acorda intregii biografii caracterul unei reusite depline in cadrul genului.
Ea deschide o fereastra larga asupra umanitatii complexe a lui Johann Sebastian Bach, patrunzand dincolo de experientele personale ale artistului cu scopul de a descoperi o sinteza inedita a lui, adeseori prin redarea unor episoade colorate liric si, aparent, lipsite de alta semnificatie decat aceea a pitorescului biografic, dar cu un talc profund in interpretarea psihologica. Traducerea din limba germana de George Sbarcea.
