Daca acceptam principiul metafizic enuntat de Swami Shivananda, enigmele ambelor nuvele sunt rezolvate. Putem crede ca, sub influenta adeptului de yoga, Zerlendi, si a practicantului de tantra, Bose, „iluziile” devin „realitati” deoarece „realitatea insasi este doar o iluzie”.
Desigur, cititorul mediu din Vest va ramane ancorat in viziunea sa proprie a „realitatii” si pentru el aceste povesti vor continua sa constituie proza fantastica. Desi intentia lui Eliade in scrierea acestor nuvele pare sa nu fi fost una pedagogica, el a gasit in acest tip de fictiune o metoda eficace de comunicare a informatiei pe care el a castigat-o prin studiu si experienta.
[…] Dar pe langa aceste consideratii, Secretul doctorului Honigberger si Noptile la Serampore raman povestiri reusite – ceea ce, cred eu, ca a fost, inainte de toate, si intentia lui Eliade. – Mac Linscott Ricketts
