Secvente botosanene peste decenii (1982-2022)

Am citit cu mare interes cartea „Secvente botoşănene peste decenii (1982-2022)” scrisă de Corneliu Filip, și trebuie să spun că m-a impresionat profund. Este o povește personală, dar și o oglindă a unui timp și a unui loc care mi-au devenit mai aproape după ce am parcurs paginile acestei cărți. Autorul ne poartă printr-un soi de jurnal al vieții sale, al experiențelor și amintirilor din Botoșani, dar și din perioada comunistă și din anii care au urmat. Îi simți sinceritatea și dorința de a lăsa urme pentru cei care vor veni după el.

Un aspect care mi-a plăcut foarte mult este modul în care Corneliu Filip reușește să redea nu doar evenimentele, ci și atmosfera, sentimentele și rudețea cu locurile și oamenii. Ei bine, învățăm despre oameni obișnuiți, despre locuri pe care poate tu, cititor, le-ai trecut cu vederea, dar care, prin ochii lui, capătă o culoare vie. Aș zice că această carte are și un dar magic: aceea de a aduna și arăta cum se schimbă timp după timp, fără să piardă rădăcinile și sufletul acelor locuri și oameni.

Sunt momente care te fac să zâmbești și alteori te întristează, pentru că autorul nu ezită să dezvăluie și aspectele mai puțin plăcute ale realității. Dar totodată, această sinceritate și această onestitate fac din carte o adevărată mărturie. Într-un fel, mi-a amintit de poveștile bunicilor, de istoriile reale și de oameni care, cu bătăi de inimă și vicisitudini, și-au dus traiul zi de zi. Pe de altă parte, faptul că autorul face o punte între trecut și prezent, privindu-se în oglinda timpului, creează o stare de nostalgie și de reflecție despre natura schimbării și a păstrării identității locale.

Mi-a plăcut în mod special modul în care Corneliu Filip nu doar povestește, ci pune întrebări despre ce înseamnă să fii om, să fii parte dintr-un loc, dintr-o comunitate. Pentru mine, această carte nu a fost doar o colecție de amintiri, ci o lecție de viață, despre cum să păstrăm vorbele, valorile și trăirile celor care au fost înaintea noastră. În final, sigur că fiecare cititor își va face propriile reflecții, dar pentru mine, această carte a reprezentat o întâlnire caldă cu un trecut care merită să fie păstrat și povestit mai departe.