Cartea „Semnul Sfintei Cruci prefigurat în Vechiul Testament” scrisă de Nicodim Mandita m-a dus cu gândul la o poveste plină de înțelepciune și credință. Autorul ne poartă printr-o călătorie în lumea spirituală, explicând cum Crucea lui Hristos nu a fost doar o simplă punte între suferință și răscumpărare, ci un simbol adânc înrădăcinat în istorie și privegheat de ochii ochilor credincioșilor din vechime. Mi-a plăcut cum autorul ne face să vedem legătura strânsă dintre viața Domnului și simbolurile vechi, arătând că totul are o legătură profundă cu credința și cu lupta noastră zilnică pentru bine. El ne povestește despre modul în care Dumnezeu ne-a dat arme pentru a lupta cu răul, iar această armă principală e Crucea. Nu e doar o simplă cruce în sensul fizic al cuvântului, ci un simbol al biruintei, al sacrificiului și al iubirii divine. Ce mi-a plăcut cel mai mult e felul în care autorul explică această luptă interioară, spunând că fiecare om e un luptător de la leagăn până la mormânt, și că pentru a fi victorios trebuie să alegem să purtăm Crucea. În același timp, el aduce argumente din Vechiul Testament, cum că și proorocii și patriarhii, de la Abel până la Ioan Botezătorul, au preînchipuit această cruce prin suferințele lor și prin credința lor neclintită. Mi s-a părut foarte frumos cum autorul leagă istoria veche de simbolul creștin, făcând totul să pară o poveste continuă, ce ne învață despre curaj, credință și iubire. Cuvintele lui sunt pline de încărcătură spirituală și de inspirație, iar modul în care explică lupta spirituală a lui Hristos și a celor dintâi creștini te face să simți că această armură – Sfânta Cruce – nu e doar un simbol, ci o protecție reală în lupta cu răutatea și păcatul. În final, cartea devine o aducere aminte că, indiferent de vremuri, această armă sfântă rămâne un dar divin, un ajutor pentru toți cei care doresc să lupte cu curaj și să rămână credincioși adevărului. O lectură inspirată și profundă, care ne îndeamnă să privim mereu spre Cruce nu doar ca spre o imagine sfântă, ci ca spre o forță vie în sufletul nostru.
Omul din viata aceasta vremelnica, este un luptator de la leaganpana la mormant. Lupta omului, ca si fiinta lui, este dubla: trupeasca si sufleteasca.
Lupta aceasta indoita o vedem in viataMantuitorului, de la ieslea pesterii din Betleem, fuga in Egipt, pana sus deasupra Golgotei, unde S-a inaltat de buna voie pe Cruce, de unde in dureri vii si grele suferinte, Si-a dat Duhul in Mainile Tatalui Ceresc. Viata si activitatea minunata a Mantuitorului a fost glorificata prin Crucea si Invierea Sa.
Dreptii, Patriarhii, Proorocii, Preotii si toti alesii lui Dumnezeu din Vechiul Testament, de la Abel pana la Ioan Botezatorul prin suferintele, jertfirea vietilor lor, insotite de feluritele biruinte duhovnicesti au preinchipuit cu culori vii: Crucea Mantuitorului din intreaga lui viata, de la ieslea din Betleem pana la jertfirea pe Crucea infipta sus, deasupra Golgotei si Invierea Lui. Apostolii, Ierarhii, Preotii, Marturisitorii si toti crestinii aprinsi de dragostea Dumnezeiasca, s-au lepadat de sine, au luat Crucea lor si au urmat Celui Rastignit, jertfindu-si si cheltuindu-si cu mare folos toata viata lor pamanteasca, in schimbul careia au dobandit viata si fericirea vesnica.
Arma aceasta Dumnezeiasca si puternica, cu care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a luptat cu succes asupra rautatii lumii, a otravei ucigatoare, a pacatului si a tiraniei diavolului, a dat-o urmasilor Sai, drept arma mult folositoare in lupta ce le sta inainte. Imparatii si voievozii pamantului, dau ostasilor lor: sabii, sulite, arme, revolvere, mitraliere, tunuri, dinamite, grenade, etc., pentru a lupta cu succes in razboiul trupesc.
Domnul nostru Iisus Hristos, Imparatul Cerului si al Pamantului, a dat urmasilor Sai, drept armatura: Sfanta Cruce. El nu le-a dat alta armatura cu care sa lupte, decat numai Sfanta Cruce.
Cu Cuvantul si cu fapta, El a aratat tuturor luptatorilor Sai, biruinta minunata ce se castiga prin intrebuintarea acestei armaturi, cu tainice puteri supranaturale.