Sfanta Fecioara a ucigasilor platiti

Vallejo este un scriitor patrunzator, unul care are talent pentru comentariul social. Este interesat sa evidentieze ipocrizia religioasa intr-o tara in care ucigasii poarta crucifixe, isi binecuvanteaza gloantele si se roaga sa nu rateze tinta, dar lungul sir de atrocitati pe care le expune, la inceput hipnotic, devine o pura litanie.
Toate personajele naratiunii sale sunt intr-atat de mult sortite sa piara, incat, in momentul in care gramaticianul are de-a face cu ucigasul lui Alexis, este imposibil sa mai starneasca in vreun fel interesul pentru destinele lor deja pecetlu­ite. Ceea ce, pana la urma, asta poate fi ideea centrala a romanului lui Vallejo.
– Publishers Weekly Fernando Vallejo scrie la persoan­a intai, intr-un stil autobiografic caruia ii manipuleaza conventiile astfel incat linia dintre autobiografie si fictiune devine foarte neclara. Folosindu-se de personajul principal – un batran intelectual care revine, dupa multi ani, la Medellin, impins atat de nostalgie, cat si de dorint­a de a trai o noua iubire –, autorul atinge o performanta rarisima: in doar o suta si ceva de pagini, gratie stilului marcat de numai cateva detalii revelatoare (intr-o lume a scrisului caracterizata de un nou realism, sa-i spunem „realism capitalist“, inundat de sute de scene si de mii de amanunte inutile din punct de vedere literar), reuseste sa alcatuiasca portretul unui mare oras si, astfel, portretul unei tari intregi, lucru realizat pana acum de extrem de putini artisti.
Iar portretul, datorita liniei narative mereu surprinzatoare, tensiunii, catorva exagerari care amplifica realitatea, tuselor reci, clinice, este inspaimantator. Sfanta Fecioara a ucigasilor platiti este o redutabila expunere a brutalitatii care a invadat Medellinul in timpul perioadei de prosperitate a cartelului condus de Pablo Escobar.
Fernando Vallejo descrie cu un umor caustic orasul si locuitorii sai: nimic nu scapa privirii sale critice si desacralizante. – Maria Mercedes Jaramillo, Gaceta de Colombia Un teribil tablou al patologiei indiferentei aranjate ca un decor pentru violenta provocata de droguri in capitala sud-americana a crimei.
– Steve Wasserman, Los Angeles Times Columbia: am descoperit de copil ca e o tara criminala, cea mai criminala dintre toate. Apoi mi-am dat seama ca e necivilizata si meschina, iar odata cu realegerea lui Alvaro Uribe ca presedinte am aflat ca este si imbecila, asa ca am solicitat cetatenia mexicana – mi-a fost acordata saptamana trecuta.
– Fernando Vallejo (2007)