Sfantul Visarion Agathonitul, duhovnicul cel milostiv

Necunoscutul ieromonah al Sfintei Manastiri „Agathon” a ajuns cunoscut in toata lumea, chiar daca nu a avut nicio campanie de publicitate care sa-l promoveze si niciun grup de admiratori care sa-l socoteasca sfant, ba dimpotriva. S-a aflat in mijlocul unor oameni care s-au indoit de sfintenia sa, l-au batjocorit si au desconsiderat minunea descoperirii sfintelor sale moaste.
Dar puterea tainica a harului dumnezeiesc, ce se raspandea dintr-insul, a acoperit intunericul si uneltirile necinstirii, iar adierea Duhului Sfant a adus pacea dupa furtuna, prin pecetluirea Sfantului Sinod al Bisericii Greciei ce a pus capat valurilor zbuciumate ale injosirilor.Sfantul Visarion era inzestrat cu virtutea iertarii si, la randul sau, nu supara pe nimeni. Ii ierta mereu pe aceia care se purtau cu necuviinta fata de el si il mahneau.
La rautatea omeneasca raspundea cu intelegere. Nu se mania.
Era dulce ca mierea si impaciuitor. Socotea ca inceputul oricarei vrajmasii intre oameni incepe de la neatentia gurii.
Ne amintea proverbul care zice ca „limba nu are oase, dar rupe oasele”. Ne mai spunea: „Fiecare suflet are tainele lui si are nevoie de o abordare personala.
Nu incercati sa rezolvati problemele dificile prin discutii contradictorii, ci in chipul aratat de legea lui Dumnezeu, adica prin rabdare, rugaciune si simplitate”. Smeritul Parinte Visarion era in intregime dragoste.
Faptele iubirii lui insa le acoperea, le tinea pazite, le ascundea. Nu facea caz de ele, nu le propovaduia, nu astepta recunostinta, multumire, indatorare, cinstire, faima.Era in chip autentic smerit si astfel era acoperit.
Nu era smerit la aratare, smerit in vorba, fatarnic si evlavios de forma. Era un om deschis, curat, cinstit, intotdeauna sincer si autentic.
Era ceea ce era!Toate marturiile oamenilor care l-au cunoscut il infatiseaza ca pe un slujitor daruit al lui Dumnezeu.Virtutea nestricata a trairii sale curate i-a dat si darul nestricaciunii trupesti, asa cum a fost aflat dupa cincisprezece ani de la ingroparea lui. Aratarea moastelor sale nestricate da marturie despre viata lui tainica si plina de virtute, propovaduind in chipul cel mai graitor ca Dumnezeu binecuvanteaza numai si numai dragostea si smerenia, criteriile de capatai ale duhovniciei ortodoxe.
-Parintele Moise Aghioritul