Sfera frigului

Iata, in cuvintele Aurei Christi, curgand abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, sa nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. – Nicolae Balota Mignona si bataioasa, cheltuind pasionalitate, razboinica in pofida fragilitatii, imprastiind texte curajoase pe care amicii internauti nu ezita a le califica «dinamita curata», suparand pe multi, scriind febril, asumandu-si riscurile Balcaniei («linsata», pedepsita, izolata etc.), Aura Christi, citand vorbele «atroce» iubitului Nietzsche, vrea sa devina ceea ce este: poeta.
(…) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incantatie adumbrita, cerebrand «viata de vis», testand – prin «poemele de iubire» – temele grave (relatia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide ca, doar povestita, viata e traita. Multi dintre exegetii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei.
Penetranta, Aura Christi a avut sansa de a fi fost vazuta in mediile bucurestene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau si in tenacitatea autoconstructiei, promovand – programatic – «ruptura».
– Adrian Dinu Rachieru O surpriza de mari proportii ne face Aura Christi, cu suita ei de psalmi scrisi parca de o sora pana acum necunoscuta a fratilor Karamazov. Prolificitatea autoarei, care te face sa te gandesti automat la improvizatie si superficialitate, este, dimpotriva, in mod paradoxal, expresia unui patetism abisal, a unei caderi in transa.
Fiecare vers are rezonanta in sufletul cititorului, ca o propozitie rostita sub boltile unei catedrale. – Alex stefanescu