Sfidarea timpului este o carte a timpului si temporalitatii, in termenii liricii eminesciene, a timpului cosmic si vremii fiintei; cum se va vedea, tema-pivot a poeziei lui Vasile Burlui isi asociaza, precum raul, izvoarele din munti, motive, dezvoltari, spatii si problematici conexe. Meditatia filosofica asupra timpului priveste atat raportul tensional dintre timpul cosmic al pribeagului, al calatorului pe pajistile albastre din inalt, intre galaxii si stele indepartate si vremea pelerinului prin pustia de jos, de pe lutul arghezian, cat si, mai ales, relatia de geneza reciproca dintre cele doua concepte, timpul fiind o sursa si, deopotriva, o creatie a lungului sir de vremuri, asa cum fiinta este chemata sa se reintegreze Marelui Intreg, aducand cu sine secunda ce i s-a dat.
Poet al veacului bezmetic si bolund, orfic, insa, in elegiile pribeagului ratacitor prin constelatii, Vasile Burlui scrie in Sfidarea timpului o carte tulburatoare, purtand marca timpului intunecat care creste in urma, curgand inspre necuprins si, deopotriva, lumina, chiar daca efemera, a timpului regasit. – Ioan Holban