Si a fost seara, si a fost dimineata

Imi place sa cred ca, dupa tot ce s-a scris si s-a spus despre istoria perioadei medievale, uneori chiar ne uitam sau uitam sa ne imaginam cum ar fi fost sa fii acolo, sa traiesti momentul, sa simti frica, speranta sau dorinta de a schimba ceva. Ken Follett reuseste sa ne transporte din nou in vremurile acelea tulburi prin acest roman, “Si a fost seara, si a fost dimineata”, o poveste plina de culoare si emotie despre lupta pentru supravietuire si putere. Si de data asta, nu e vorba doar despre fapte si date, ci despre sufletele acelor oameni, despre deciziile grele pe care le-au facut si despre cum totul putea sa fie diferit, daca exista o alternativa.

Ce imi place cel mai mult la acest roman e modul in care Follett ne introduce in povestea celor trei personaje principale, fiecare cu visele si temerile sale. Avem un tinar constructor de ambarcatiuni, care isi vede casa distrusa de vikingi si e fortat sa-si refaca viata de la zero, si e atat de real in modul in care poate fi simtit dorul lui de casa, neputinta si curajul de a merge mai departe. La fel de mult mi-a placut si povestea nobila a unei romance normande, care, iubind si urmand dragostea peste mari, descopera ca lumea in care a intrat e mai crud si mai cainta decat si-ar fi imaginat. Si nu in ultimul rand, micul calugar, curios si visator, care isi doreste sa transforme manastirea in centru de invatare si in lume. Dupa cum te poti astepta, totul se complica, si fiecare alegere pare sa aiba o consecinta mare

Ce m-a impresionat cu adevarat a fost modul in care Follett reuseste sa faca aceste personaje sa traiasca si sa actioneze autentic, ca si cum ai fi acolo, imbratisat de tumultul evenimentelor. Fiecare scena e bine descrisa, fiecare emotie simtita si fiecare lupta, fie ea fizica sau intelectuala, te face sa tii respiratia. E o poveste despre curaj si tradare, despre iubire si razbunare, dar mai ales despre cum oameni obisnuiti, in vremuri exceptionale, pot face alegeri exceptionale. Si in tot acest amalgam, autorul reuseste sa ne aminteasca ca indiferent de epoca, fiinta umana ramane aceeasi, cu dorul sau de siguranta si cu speranta ca lucrurile se vor imbunatati.

Mi-a placut enorm si felul in care Follett reda atmosfera acelei epoci, cu toate proceedurile ei brutale, dar si cu momentele de umanitate pura. Temele de putere, coruptie si credinta sunt bine dozate si te fac sa te gandesti la propria ta istorie, la deciziile pe care le-ai face in situatii similare. Este o lectura pe care o porti cu tine si dupa ce o termini, pentru ca te provoaca sa-ti pui in discutie propriile valori si credinte. In final, pot spune ca acest roman e ca o calatorie din care nu vrei sa te intorci, plina de emotii si invataturi, si cu siguranta va ramane in mintea mea mult timp de acum inainte.