Si daca te-as intreba, Umbra

Poezia adunata de Adriana-Zana Ionita in primul sau volum este o suma de pure incantatii afective care antreneaza in campul lor de forte atat reveria, cat si meditatia. E, in toate textele, un dublu care este o reflectie a sinelui in oglinda cuvintelor, fiinta este purtatoare de mistica si de absenta, concomitent, asa cum intre doua batai ale inimii se inghesuie intreg universul.
Tacerea si cuvantul se afla in echilibru in aceste epifanii ale sensului, textul este o adevarata incorsetare pentru fiinta nascuta sa fie si sa ramana libera. Atinsa de gracilitate, vulnerabila intr-o lume plina de capcane, ai impresia ca poezia Adrianei-Zana Ionita nu se citeste, ci se respira.
– Adrian Alui Gheorghe Iubitorului de frumos, dornic sa ma intrebe cum ramane cu „ai talent cu carul!”, ii raspund de pe acum cu acest volum admirabil, care anunta indiscutabil o voce noua, nu a unui debutant oarecare, ci a creatorului profund, pe o gama deosebita, inclinat spre meditatie si elegie, in stare oricand sa acopere pana si uratul din noi cu un diafan strai de lirica autentica, aidoma culorilor alungate in degradeuri, peste noaptea misterioaselor feerii ale Nordului sublim. – Mihai Emilian Mancas Poetul m-a intrebat de ce scriu si i-am raspuns – intai in gand – tot timpul meu trait – apoi cu voce tare, scriu in loc de plans, de ras, de soapta, de tot ce pare superfluu realitatii grabite sa arunce cuminecatura sufletului in asa-zisa comunicare vidata pana la cuvantul-unealta.
– Adriana-Zana Ionita