Si v-am spus povestea asa

Si v-am spus povestea asa. Aventurile cailor nazdravani rememorate de ei insisi Basmul acesta pe care Florin Bican il coase are foarte multe trimiteri in realitate, in imediat.
Si aici e paradoxul si, de fapt, clenciul povestii, pentru ca de obicei basmele ne decupleaza de la realitate si ne muta pe un taram fantastic. Nu si aici.
[…] La Florin Bican se vede si se simte dorinta de a impleti povesti. Citindu-i paginile, ii citesti cumva si zambetul de pe chip.
E prima data cand mi se intampla lucrul asta in cazul unui scriitor. – Radu Paraschivescu Si v-am spus povestea asa aduce laolalta basme clasice romanesti (cele cu Aleodor Imparat, Harap Alb, alaturi de intreaga cohorta de feti-frumosi, cai nazdravani, imparati si fete de imparati) si uneste ingenios povestile lor intr-una mai mare, un basm la superlativ, care pastreaza din cele vechi, intregindu-le, firescul, umorul si vraja povestirii.
Cine iubeste basmele romanesti le va regasi aici, „aduse la zi” printr-o rescriere originala si amuzanta – din care vom afla ca toate povestile faimoase ale literaturii romane sunt, de fapt, una singura, si ca drumurile eroilor lor s-au intretaiat adesea in chipuri neasteptate. Asta am incercat sa fac in Si v-am spus povestea asa – sa repar nedreptatea rolului secundar atribuit cailor, aducandu-i in prim-plan, punand pe ei lumina reflectoarelor, dandu-le microfonul si lasandu-i sa spuna povestea din perspectiva lor, facand astfel dezvaluiri asupra episoadelor pe care naratiunea fixata pe erou tinde sa le treaca cu vederea.
Alaturi de cai, am incercat in aceasta carte sa aduc in prim-plan si personajul feminin, la randul sau condamnat sa fi gureze in planul secund al basmelor. Am incercat, deci, sa fiu un justitiar pana la capat.
– Florin Bican