Siberia de la capatul drumului

Nu incetam sa exploram, si ultimul loc va fi cel din care am plecat; vom fi vesnic recunoscatori. – T.S.
Eliot lata o carte care contine mai multe carti: memorialistica, jurnal intim, jurnal de razboi, reportaj, pagini de roman familial. Totul, pe fundalul unor evenimente istorice exceptionale la care autorul a luat parte, plasate intr-o geografie care se intinde din Romania si din Basarabia pana in indepartata Siberie (alta, dar la fel de fabuloasa precum aceea a lui C.
Stere din In preajma revolutiei). Traian Dobrinescu este un prozator care merita a fi citit.
– Nicolae Manolescu Siberia de la capatul drumului este odiseea lui Traian, un polytropos, personaj contradictoriu, deopotriva idealist si pragmatic, energetist si contemplativ, cu gustul riscului si fascinatia departarilor, dar si cu nostalgia ravasitoare a radacinilor. Ratacirile eroului coincid cu epoca romantica a anilor ’90, timpul tuturor posibilitatilor si al ispitelor, cand valurile libertatii si ale afacerilor il imping pe tarmuri primejdioase.
lar dintre toate, Siberia, printesa salbatica a zapezilor nesfarsite, a votcii si a mafiilor, a maretiei naturii si a umilitatii celovekilor, il tine cel mai mult in mrejele ei. Developand propria istorie, Traian Dobrinescu nareaza cu acuitate si naturalete de prozator realist, insa cauta peste tot, cu suflet de poet, un graunte de umanitate si de frumusete.
– Gabriela Gheorghisor Un prozator al faptelor socante, dar mereu atent la detalii. Cavalcada narativa din Nu te opri, nu te intoarce devine acum expresie estetizata ce asigura echilibru pentru intamplari aproape neverosimile.
Siberia de la capatul drumului este povestea fabuloasa a unui barbat certat cu lucrurile cuminti si locurile caldute, nesabuit pe alocuri, sedus de imprejurari primejdioase (razboiul din Transnistria, mafia ruseasca) sau cucerit de tinuturi fara liman (Siberia). O carte captivanta, uimitoare, cu oameni de toata mana, fiecare spunandu-si, in felul lui, povestea; un Bildungsroman al intamplarilor insolite, al evadarilor si al cautarilor, in care ratiunea trece pe plan secund.
– Eugen Negrici