Metamorfoza Ninge in catedrala si culoarea redevine inflorescenta de porfir pe soclul statuii nu mai plange razboinicul orb de altadata acum e din cel in ce mai albastru – mult peste fumul rugului interzis, dincolo de murmuratul femeilor care se multumesc cu provizoriul inceput al turnului dinspre nord in care un clopot fara de limba se pregateste rnereu sa taca, se pregateste mereu ca sa taca.
