Name: Simulatia in noul Cod civil
Brand: Adrian-Gabriel Dinescu
SKU: 9786062726690
Price: 159 RON
Availability: InStock

159

LEI

Recenzia noastra

Cartea „Simulatia in noul Cod civil”, semnată de Adrian-Gabriel Dinescu, e ca o conversație lungă și prietenoasă despre un lucru pe care îl vedem peste tot în viața de zi cu zi, dar pe care poate nu îl analizăm atât de profund. În stilul lui familiar, autorul ne invită să ne gândim la situații din natură, unde totul pare să fie o formă de simulare, de la un animal care își schimbă culoarea pentru a scăpa de pradă, până la oameni care, uneori, mint sau disimulează pentru a obține anumite beneficii. E ca și cum ne-am uitat în oglinda societății și am început să vedem toate acele forme de „joacă” în care adevărul e ascuns sub un strat de falsitate.

Ce îmi place la această carte e modul în care Adrian-Gabriel Dinescu reușește să lege aceste exemple din natură cu modul în care legea tratează simularea. Se pare că legislația românească nu e chiar atât de aspră precum s-ar putea crede, ci mai degrabă are o atitudine înțeleaptă, recunoscând faptul că oamenii, fiind ființe Imperfete, vor încerca întotdeauna să „joace” un joc dublu. În plus, autorul explică foarte bine de ce legea a fost gândită să fie flexibilă în aceste cazuri, mai ales să nu aplice sancțiuni foarte dure automat, ci mai degrabă să înțeleagă contextul și intenția din spatele acțiunilor.

Un aspect foarte interesant al cărții e analiza pe care o face asupra faptului că prea multe restricții rigide pot de fapt să stimuleze oamenii să fie și mai inventivi în a trișa. Dinescu argumentează că, dacă legea e percepută ca fiind prea aspră sau nedreaptă, lumea începe să caute și alte metode, uneori mai puțin oneste, pentru a-și atinge scopurile. În același timp, autorul arată că un sistem legislativ echilibrat trebuie să lase loc pentru un anumit grad de flexibilitate, altfel societatea riscă să se dezechilibreze și mai mult, ajungând într-un cerc vicios de înșelăciune și lipsă de încredere.

Legiuitorul, conform analizei din carte, a făcut alegeri inteligente, mergând pe o cale care evită exagerările, dar și păstrează o anumită libertate pentru interpretare. Articolele din noul Cod civil despre simulare sunt prezentate ca un set de principii de bază, pe care judecătorii și avocații le pot folosi în practică pentru a naviga printre cazuri complicate. Ce mi se pare foarte util e că autorul nu doar explică literatura juridică, ci ne și face să ne gândim la implicațiile reale, la cât de important e ca legea să fie înțeleasă și aplicată cu înțelepciune.

Per ansamblu, Dinescu reușește să transforme un subiect aparent tehnic și complicat într-o lectură plină de sens și de gânduri pentru viața de zi cu zi. Citind această carte, simți că ai avut o discuție cu un prieten bun despre felul în care legea și moralitatea se intersectează în societate, și chiar dacă uneori părem sceptici asupra modului în care funcționează sistemul, ai o nouă perspectivă asupra echilibrului delicat pe care îl încearcă legiuitorul. E o lectură recomandată pentru oricine vrea să înțeleagă mai bine subtilitățile legii, sau pur și simplu să reflecteze asupra modului în care suntem toți legați de legi și reguli, uneori chiar fără să ne dăm seama.

Descriere

Simulatiile in natura se intalnesc pretutindeni, de la un animal care simuleaza coloritul altuia, pentru a evita un pradator, si pana la un om care simuleaza stari sau sentimente pentru o obtine diverse beneficii in societate. Simulatiile in raporturile juridice sunt cel putin la fel de comune, nascandu-se din dorinta unor subiecte de drept fie de a prezenta ca veridica o minciuna juridica pura, fie de a ascunde adevarul intr-o mantie a minciunii.
Astfel, la fel cum este de firesc pentru oameni sa minta sau sa disimuleze, tot la fel este sa obtina foloase de pe urma unei „minciuni juridice”, adica a simulatiei. Lansarea in circuitul civil a unui contract fictiv pentru a scapa de la urmarirea creditorilor anumite bunuri care, in aparenta, au trecut in patrimoniul unui tert (simulatia prin fictivitate), a unui contract a carui natura sau obiect este disimulat (simulatia prin deghizare), a unui contract in care figureaza, in aparenta, anumite parti pentru ca in realitate sa vizeze raporturile dintre alte subiecte de drept (simulatia prin interpunere de persoane), reprezinta tipuri de simulatii des intalnite si care cunosc numeroase si variate forme practice.
Legiuitorul a fost deosebit de intelegator cu materia simulatiei, acceptand-o ca pe un fapt uman, ca pe o forma a slabiciunii umane care nu poate fi rupta de insasi fiinta umana. Tocmai de aceea, in legislatia noastra, fata de multe alte legislatii, legiuitorul nu a sanctionat automat simulatia cu nulitatea absoluta, prin simplul fapt ca partile au indraznit sa simuleze un act juridic, ci doar in subsidiar, atunci cand partile au recurs la o simulatie in mod expres ilicita ori cand au savarsit o frauda la lege.
Gandirea legiuitorului izvoraste nu numai dintr-o perspectiva umanista asupra pornirilor omenesti, dar este si deosebit de pragmatica: dorinta de a ocoli dispozitii legale arareori poate fi infranta si subiectele de drept cedeaza tentatiilor. Legiuitorul, in general, a inteles ca orice ingradiri excesive vor duce in mod inevitabil la tentative de ocolire din partea destinatarilor normei, prin intermediul unor simulatii.
Perspectiva legiuitorului poate fi sintetizata astfel: decat sa impingi societatea sa recurga la simulatii, este preferabil sa existe cat mai putine ingradiri. Fortand oamenii inspre simulatii prin prezenta unui numar prea mare de astfel de „manopere”, se slabeste fundamentul tuturor legilor, caci se va imprima in constiinta umana ideea ca orice lege considerata de parti „nedreapta” va putea fi ocolita prin alte dispozitii legale, astfel incat orice deziderat, mai devreme ori mai tarziu, se poate realiza.
Asa fiind, va fi atrasa in circuitul civil un tip de „neincredere” fata de legiuitor, care va fi perceput a nu intelege realitatile societatii. Aceasta neincredere va conduce la incalcarea dispozitiilor legale pe scara larga, in detrimentul tuturor membrilor societatii, care nu mai vor fi aparati in fata persoanelor de rea-credinta.
De aceea, credem ca legiuitorul noului Cod civil a ales calea corecta: s-a indepartat de la prea lacunarul art. 1.175 din vechiul Cod civil, fara a exagera insa cu reglementarea, oferind la art.
1.289-1.294 C.civ. anumite principii generale dupa care interpretul legii sa se ghideze, alaturi de reglementarea simulatiei in cele mai multe situatii ivite in practica.