Un singuratic fuge de el insusi intr-o rulota si se autoizoleaza in padure, la granita dintre lumi. Fuge de amintirile lui, fuge de oameni?
Dar nu oamenii, propria umanitate il urmareste cu incapatanare. Sinucigasi se catara pe o stanca inalta, iar el, lipsit de voce, trebuie sa-i convinga sa nu-si puna capat zilelor.
Iar padurea e plina de farmece, de vreme ce trecutul si viitorul iau chipuri de oameni si-l ademenesc in proiecte stranii. Singur – in singuratate, omul devine mai mare decat viata.
