Singuratatile unei femei frumoase. Proze scurte

Asteptam romanul domnului Marcu, eram sigur ca e vorba de un romancier de cursa lunga. Ii citisem foiletoanele, in ziare, dar si intr-un volum – cartea unui jurnalist de seama, intampinat cu elogii, odinioara, de Mircea Mihaies.
De ce proza scurta? S-a transferat foiletonistul, inainte de incheierea romanului, in autor de „proza scurta”?
Fiecare dintre schite – fiecare pagina de proza scurta sau ultrascurta din acest volum isi poarta eroii de la minus infinitul unei istorii imposibile in lumea fericita a istoriilor posibile. Fericite.
Din lumea abisala a razboiului cu palate rarisime, descoperim personajele care isi traiesc, in locuri mira-bi le, anii. Dupa razboi ul care putea sa-i piarda.
Un judecator nu vrea sa-si aminteasca de un moment rau al vietii, cand a condamnat un nevinovat. Ce-i de facut?
Sa se sinucida? Desigur, nu.
Un om se intoarce acasa , in satul sau, dupa ani. Nimic n-a ramas acum cum stia el.
Sa ramana? Un om bogat, dupa ce a suit treptele gloriei personale, afla ca sotia il insala.
Cu prietenii lui. si ii spune de ce.
Cei doi se intorc in casa lor, in palatul lor, impacati. Sau nu?
Cititorul are datoria sa prelungeasca el schita – sa o integreze in romanul sau romanele sale. Astept cu incredere romanul domnului Adrian Marcu.
„Prozele scurte” camufleaza romanul. Sau romanele domnului Adrian Marcu?
– Cornel Ungureanu