Singuri nu suntem niciodata

Lucrarea pare roman fantastic, dar cuprinde sentimente, care in adancul lor, nu pot iesi la desertaciunea de la suprafata. Prin Singuri nu suntem niciodata se intelege ca suntem ori cu Dumnezeu, ori cu vrajmasul Sau; ori cu Lumina, ori cu Intunericul.
Fiecare parte duce o lupta pentru castigarea inimii omului. Lucrarea autoarei este inrudita cu marturisirile, fie ale Sfantului Justin, fie ale Fericitului Augustin, cautatori mari ai Luminii si ai Adevarului, chiar daca uneori nu si-au putut tine, mai ales la inceput, in limite, exuberanta.
Caci ei au biruit limitele existentei omenesti dintre exuberanta si deznadejde, mai ales din anii tineretii. -Diac.
Prof. Dr.
Ioan Caraza Despre ce este, asadar, vorba in aceasta carte? Despre suferinta.
Despre sensul ei, despre innobilarea prin ea. (Ajunge in acord cu Cioran: „a suferi inseamna a produce cunoastere”.) Despre tradare.
(Admira atitudinea lui Ulise de a ignora chemarea sirenelor, precum si alte multe ispite, 19 pentru a se intoarce acasa.) Despre problema raului in lurne. („Esti neputincios sa schimbi raul, dar ti se spune mereu ca esti un om liber, ai voce, impotriveste-te.”) Despre frica.
Despre minciuna. („Oamenii au suferit, au murit din pricina minciunilor, a falsurilor prezentate ca iluzii posibil de implinit.”) Despre caracterul catastrofic al lumii contemporane si despre cinismul ei.
Despre a fi si a face. Despre iubire (cu o mai accentuata filosofare despre ea in Introducere).
– Costion Nicolescu