Atare scrieri compacte, ca esenta si dimensiuni, unii colegi de la reviste le treceau la proza, altii – la eseuri (yes-euri), iar cei mai multi – la poeme in proza. Da, textele sunt de o factura deloc usor de definit, nelasandu-se tratate, pozitionate, clasificate ca gen, „neadecvate” fiind instrumentarului literaturologic.
Prin urmare, prezentele pagini, intre proza, poem, yes-eu si tableta, ca definire de sine, sunt marcate de idei, metafore si lirism prin sinteze cu totul neconventionale. Ar fi, probabil, exemple de cultivare a interdisciplinaritatii yeseistic-narative drept impreunare, in mare, a doua genuri (de baza) – a romanului de idei (sau: romanul ideilor) in fragmentarium si a reflectiei (si reflectarii) poetice.
– Leo Butnaru
