Sistemul de umbre (Proza, Yes-euri)

„Sistemul de umbre” de Leo Butnaru e o carte cu totul specială, o colecție de texte care nu se încadrază ușor în vreun gen tradițional. De multe ori, cititorii pot simți că pășesc într-un tărâm al experimentului, unde limitele dintre proză, poezie și eseu se estompează și se amestecă într-un mod armonios, chiar dacă aparent dificil de definit. La început, poate părea confuz: de ce nu putem spune clar „asta e proză” sau „asta e poezie”? Dar, tocmai aceasta e frumusețea volumului: te lasă să explorezi, să pășești dincolo de granițe și să te bucuri de o literatură liberă, plină de idei, metafore și un lirism aparte. Autorul ne propune, de fapt, o experiență literară ce amintește de un puzzle complex, în care fiecare piesă are un rol, dar toate împreună formează o imagine plină de sensuri ascunse și revelații. Sunt texte compacte, dar încărcate cu idei, care îți cer să le iei încet, să le digeri și să le interpretezi după propriul tău mod. În același timp, autorul vorbește despre o interdisciplinaritate subtilă, unde „yes-eurile” — cum le numește el — aduc în prim plan o combinație inedită între narativ și poetic, între reflecție și creație. Ce mi-a plăcut foarte tare e vibe-ul de libertate totală pe care îl răspândesc aceste scrieri. E ca și cum Butnaru te invită la o conversație sinceră, în care totul e permis și nimic nu e rigid sau previzibil. Îți dă sens anumitor idei, dar nu oferi un răspuns final, ci te provoacă să continui tu, să cauți și să simți fiecare cuvânt. Așadar, dacă ești curios să iei o pauză de la obișnuit și să pătrunzi într-un univers literar plin de surprize, „Sistemul de umbre” poate fi o alegere minunată — o carte care încurajează gândirea, dar și bucuria de a fi surprins de cuvinte și idei nebunește de originale. E o lectură care rămâne în suflet, chiar și după ce o termini, pentru că fiecare text te lasă cu o întrebare sau o imagine frumoasă despre lume și despre tine însuți.